[ukis]
Privire goala plina de nimic,
Dar totusi atata suferinta, atata neputinta,
Si stau singura uitandu'ma la ei,
Gandindu'ma la ce ar fi putut sa fie,
Ca s'a distrus totul dintr'o prostie.
Oare din vina mea sa fie?
Plec pe un drum in pustie,
In cautarea ochilor ce'mi apartin doar mie.
Doi ochi blanzi, calzi si curati
Ce nu pot fi nici macar visati.
Dar totusi sunt cuprinsi de spaima,
Vad ceva neobisnuit,
O iubire de neoprit,
Care vrea sa ajunga la adapost intr'un loc cald,
Pe un drum pavat cu smarald.
Si cand va ajunge la destinatie,
Te va lua pe tine in brate,
Uitandu'se in ochii puri ai tai,
Care niciodata nu vor mai fi goi.
Si vom fi doar noi,
Doar noi doi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu