Ferice de cei care privesc paharul din perspectiva cerului, adică de sus, de unde paharul pare veşnic plin, şi nu din lateral de unde orice picătură în lipsă este observată cu uşurinţă.
Ferice de cei ce cântă chiar dacă sună fals, de cei ce dansează, chiar dacă nu ştiu paşii, de cei care cad, iar apoi se ridică.
Ferice de cei ce nu învaţă pentru note, de cei ce suferă zâmbind, de cei ce observă florile prăfuite, de cei ce plâng graţie dragostei, nu singurătăţii, de cel ce descoperă o carte bună, de cei ce fac cadouri, de cei cărora le place compania propriei lor persoane, de cei ce manâncă fară să numere caloriile sau să privescă la ceas.
Ferice de cei ce nu uită că viaţa e una singură, că modul în care o trăieşti are consecinţe, că paharul trebuie privit de sus şi că acesta e umplut de Dumnezeu.